Revizuirea Constituţiei e tema zilei, e în lucru. Tot spectrul politic vrea (ca să zicem pleonastic) să-şi aducă... aportul, cu sugestii, corecţii, amendamente, la săvârşirea Legii-legilor. Cum am mai scris şi zilele trecute, USL doreşte o mai clară delimitare în textul constituţional, a atribuţiilor şi competenţelor şefului statului, prim-ministrului, guvernului, parlamentului etc. De ce? Pentru a se evita pe viitor abuzurile şi derapajele pe care, inspirat de nefasta prestaţie a actualului deţinător al Magistraturii Supreme, de abuzurile şi reacţiile sale discreţionare, un alt preşedinte (ales de popor) ar fi tentat să fie, tot aşa, un factotum, şi preşedinte, şi şef de executiv, şi substitut de Curte Constituţională, de CSM, Parchet General sau DNA. Într-un cuvânt, un... haiduc cu apucături totalitare. Şi cum facerea Constituţiei în revizuire e în plină derulare, democrat-liberalii au venit şi ei cu setul propriu de propuneri... constituţionale. Să fie acolo, să se găsească, chit că în dispută cu o majoritate USL, de 70 la sută în Legislativ, nu vor avea cine ştie ce sorţi de izbândă. Să vedem ce idei novatoare şi rectificatoare aruncă dânşii pe masa Comisiei însărcinate cu elaborarea variantei oficiale. O scurtă citire în diagonală ne arată că toată sforţarea lor creatoare nu prea iese din tiparele arhicunoscute, trasate de părintele tutelar, Traian Băsescu, încă de la referendumul din 2009: parlament unicameral, cu fix 300 de aleşi. Cu religiozitatea ştiută, pedeliştii repetă papagaliceşte şi celelalte „imperative” băsiste: suspendarea preşedintelui, doar dacă Curtea Constituţională îşi dă avizul (ca în vara trecută, când TB îi trasa acesteia directivele... constituţionale, din garajul dlui Onaca); parlamentul să se dizolve automat, dacă referendumul pentru demitere este invalidat de onorata Curte Constituţională (exact ca în iulie 2012, când judecătorii pr