Aventura cu bani de la stat a luat sfîrşit printr-un dezastru previzibil şi foarte dureros
Mai mulţi domni şi o serie de doamne ne-au tras de urechi atunci cînd scriam critic despre marea minciună intitulată pompos “Proiectul Oltchim Rîmnicu Vîlcea”. Nu Combinatul cu acelaşi nume era subiectul nostru, ci echipa omonimă. Ni se explica ritos că handbalistele de la Oltchim nu păstrează cu falimentara întreprindere de stat decît o legătură simbolică. Prin urmare, adevărata susţinere financiară ar fi trebuit identificată în altă parte, nicidecum în partea de la buget care lua calea handbalului. Eram îndrumaţi astfel către o cohortă de investitori şi sponsori foarte privaţi, şi unii, şi ceilalţi la fel de inimoşi şi generoşi.
Nu a fost deloc aşa, iar visul s-a transformat în cel mai negru coşmar. Pretendenta la coroana europeană a echipelor feminine de club s-a dezintegrat în cîteva săptămîni, aşa cum se întîmplă cu orice imperiu de carton. Sau de poliester, mă rog. Înfrîngerea cu Gyor a grăbit plecarea Katarinei Bulatovici, apoi a lui Jakob Vestergaard. Franţuzoaica Pineau a procedat la fel. Luni, 27 mai, clubul a dat un comunicat pe site-ul oficial prin care informează că a renunţat şi la ultimele jucătoare importante care supravieţuiseră în lot. Cristina Neagu, Paul Ungureanu, Aurora Brădeanu, Adina Meiroşu, Ada Nechita şi Alexandrina Barbosa. Frapează nu atît conţinutul impersonal al textului, cît modul expeditiv prin care clubul se spală pe mîini de obligaţiile faţă de jucătoare, “contactate telefonic sau prin email cît mai urgent posibil, pentru a avea timpul necesar a-şi rezolva un eventual transfer”. Hai, nu, pe bune? Comunicatul se încheie cu “scuze pentru eventualele neplăceri cauzate”, ceea ce, dacă situaţia nu ar fi dramatică, ar trebui să provoace un mare hohot de rîs.
Ca să vedeţi totuşi în ce lume trăim şi în ce lume voiau să îşi edifice