Reluând tradiţia întrunirilor comune cu Academia de Medicină din Franţa, conducerea Academiei de Ştiinţe Medicale a organizat, la începutul acestei luni, la Palatul Parlamentului, o şedinţă care a avut ca temă rolul academiilor în Europa. Reuniunea a fost deschisă de prof. dr. Raymond Ardaillou, secretarul perpetuu al Academiei Naţionale de Medicină, care a amintit de legăturile istorice ale României cu înaltul for de consacrare francez, din care au făcut parte nu mai puţin de 26 de personalităţi de origine română. Tradiţia este continuată şi în contemporaneitate, prin prezenţa în Academia Franceză de Chirurgie a unor specialişti români, profesorul francez dând exemplul preşedintelui AŞM, prof. dr. Irinel Popescu. Reperele culturale pe care România şi Franţa le au în comun – Eugène Ionesco, Emil Cioran sau George Enescu – au introdus excursul realizat de prof. dr. Jacques Battin în istoria Academiei Naţionale de Medicină. Academia Regală de Medicină a luat naştere în 1820, printr-o ordonanţă semnată de regele Ludovic al XVIII-lea, care aducea laolaltă Academia Regală de Chirurgie, Societatea Regală de Medicină şi Societatea Facultăţii de Medicină. De reţinut este însă ce prevedea ordonanţa regală: „Această academie va fi special înfiinţată pentru a răspunde cererilor guvernului despre tot ce interesează sănătatea publică, în principal despre epidemii, despre bolile specifice unor teritorii, epizootii, diferitele cazuri de medicină legală, propagarea vaccinurilor, examinarea noilor remedii şi a remediilor secrete, deopotrivă interne şi externe, apele minerale etc. Între altele, Academia va avea sarcina de a continua activitatea Societăţii regale de medicină şi a Academiei regale de chirurgie: se va ocupa de toate domeniile de studiu şi cercetare care pot contribui la progresul diferitelor ramuri ale artei vindecării“. Academia regală de medicină avea