Somnul, atât cât a mai rămas din el

În numărul de joi, 23 mai, al revistei britanice Nature, găsim un interesant „dosar“ dedicat tulburărilor de somn. Colecţia de opinii, informaţii şi rezultate ale unor studii recente vizează nu atât o patologie organică, cât afectarea funcţională produsă prin privarea de somn sau prin somnul insuficient cronicizat. Acestea sunt, de fapt, aspectele mai puţin studiate ale tulburărilor de somn, tocmai pentru că extremele pot fi reproduse în câteva zile, într-un laborator de somnologie, în vreme ce efectele cronice ale somnului insuficient apar după săptămâni bune. Chiar dacă unele sunt concluzii realmente de bun simţ1 („trebuie să dormim bine astăzi, ca să evităm problemele de sănătate de mâine“), iar altele doar ipoteze mai puţin plauzibile2 (deficitul de somn ca posibilă cauză a bolilor neurodegenerative), sunt foarte multe lucruri interesante în grupajul propus deNature. Dintr-un text3 semnat de profesorul Charles A. Czeisler, directorul Departamentului de medicina somnului de la Harvard, aflăm cum s-au schimbat, de-a lungul anilor, în SUA, obiceiurile legate de somn (30% din adulţii care lucrează dorm mai puţin de şase ore pe noapte, în prezent, faţă de doar 3% acum 50 de ani), în paralel cu evoluţia tehnologică şi economică (preţul electricităţii a ajuns de şase ori mai mic, în anul 2000, faţă de 1950, iar consumul per capita a devenit de patru ori mai mare), dar şi cum influenţează somnul culorile care compun lumina (anecdotic, de pildă, există linii aeriene care utilizează lumină albastră difuză, pe timpul nopţii, adică tocmai culoarea optimă pentru a scădea nivelurile de melatonină şi a alunga somnul). Reţinem mesajul nu foarte optimist cu care profesorul american îşi încheie textul de opinie: este vremea să reevaluăm asigurările date de Thomas Edison, că utilizarea luminii electrice nu ar fi dăunătoare sănătă