Chiar dacă parvenite opiniei publice pe calea documentelor date presei pe sub mînă, pentru a le imprima forţat o notă de senzaţional şi nu pe calea normală, a Documentului oficial dat publicităţii, Propunerile USL privind revizuirea Constituţiei surprind prin micimea orizontului presupus, prin mediocritatea lor exemplară, prin nota lor stridentă de simple corecturi aduse Constituţiei existente.
Felul anapoda, în care a fost concepută, în 1991, Constituţia României, produs al majorităţii FSN-iste, zdrobitoare faţă de o Opoziţiei pirpirie şi speriată, dar şi experienţa a două decenii de democraţie, cereau nu o Revizuire, ci o rescriere a Constituţiei.
Pentru aceasta era nevoie ca autorii Propunerilor să fie adevăraţi bărbaţi de stat, cu o viziune clar conturată asupra României viitoare, asupra destinului necesar al societăţii noastre, asupra locului şi rolului ţării în lume.
Nu e cazul lui Victor Ponta şi Crin Antonescu, ajunşi şefi de partide şi înalţi demnitari tocmai pentru că micimea personalităţii lor nu ridica probleme forţelor obscure care i-au propulsat.
Crizei de orizont care-i defineşte pe cei doi, exprimată, printre altele, şi în platitudinea Guvernării USL, guvernare limitată la efortul de a supravieţui la Putere cu orice preţ, i se adaugă, pentru a explica reducerea Revizuirii la nişte banale ajustări, spaima de a nu intra din nou în conflict dacă se angajează la propuneri radicale.
Dacă Propunerile sunt nişte fleacuri, simple ajustări, de ce se mai face atunci tot deranjul numit Revizuirea Constituţiei?
Răspunsul ni-l dau propunerile care se referă la funcţia de Preşedinte, propuneri asupra cărora PSD şi PNL au căzut de acord cît ai bate din palme: reducerea mandatului la patru ani, dispariţia prerogativei de a desemna premierul, neputinţa de a se pronunţa în legătură cu persoana propusă în cazul remanierii etc. etc.
Pr
