Ieri au început lucrările comisiei parlamentare de revizuire a Constituţiei şi lucrul de care mă temeam cel mai mult deja se întâmplă. Tot felul de oameni cu mintea odihintă vin şi depun amendamente.

Un deputat PC propune recunoaşterea rolului istoric jurcat de Casa Regală în România. Dar atunci de ce să nu recunoaştem şi rolul jucat de comunism? Că tot istoric a fost. Nişte liberali vor să interzică minorităţilor să-şi pună în denumirile oficiale cuvântul „român” şi derivatele sale. Atunci UDMR ar trebui să-şi schimbe numele: Uniunea Democrată a Maghiarilor din Ţara Aflată la Estul Ungariei, nu? UDMŢAEU, cum ar veni. Prolificul Tudor Chiuariu propune interzicerea finanţării partidelor de către firme – de parcă acum, când finanţarea e limitată, nu se găsesc portiţe de a depăşi limita. Acelaşi Chiuariu propune ca preşedintele să fie scos din puterea Executivă şi să fie aşezat moţ deasupra tuturor celor trei puteri în stat – dar să nu aibă nici o putere asupra lor.

Deja se observă două tendinţe. Una este aceea de a introduce in Constituţie reglementări detaliate, destinate mai degrabă să încapă în legi normale decât în Legea fundamentală. Asta arată neîncrederea totală a parlamentarilor în legiferarea ordinară şi atunci vor ca prevederile să fie incluse în Constituţie, pentru că aici sunt mai greu de modificat. Dar această neîncredere ei înşişi şi-au generat-o, prin numeroasele schimbări de legislaţie la care au apelat atunci când au avut interesul.

O a doua tendinţă este accea de a afecta pilonii fundamentali ai actualei Constituţii. Ceea ce uită domniile lor este că acum, în Casa Poporului, nu avem de-a face cu o Adunare Constituantă, menită a da ţării o nouă Constituţie, ci doar cu un Parlament care are de adoptat o lege de modificare a Constituţiei în vigoare. Dacă actualul act va fi modificat fundamental, riscăm ca viitoarea Constituţie să aibă s