El e? Maresc pasul si-l ajung din urma. Il privesc din profil si, brusc, simt valul de adrenalina: el e! Nu ma observa si isi continua mersul, ezitant si usor aplecat in fata, spre una dintre cafenelele aeroportului. Studiaza cu atentie fiecare fursec, apuca pe rand trei dintre ele si le miroase.
Baiatul de la tejghea casca mirat ochii la mosuletul bizar din fata lui, imbracat in haine prea largi pentru un trup de 85 de ani vechime. Dupa ce alege unul dintre fursecuri, batranul se intoarce si se indreapta spre mine. Sunt in aeroportul din Frankfurt, in asteptarea unui avion, si sunt pe punctul de a-l cunoaste pe matematicianul John Nash, castigatorul unui premiu Nobel pentru economie si personajul principal din celebrul film „A beautiful mind”.
John Nash va decola din Frankfurt cu avionul pe care il astept si eu. Este invitat sa vorbeasca, al doilea an consecutiv, la Forumul Economic de la Astana (Kazakhstan). De cativa ani Nash participa, in ciuda varstei, la conferinte organizate pe toate continentele.
Desi vocea ii este slaba si greu de inteles, matematicianul continua sa atraga studenti, jurnalisti si economisti de toate natiile, la fel cum, pe vremuri, multimile se porneau spre acel loc unde auzisera ca s-ar fi intamplat o minune. Simpla prezenta e suficienta.
Pe Nash, oamenii vin sa-l vada pentru ca legenda lui le aminteste una dintre acele pretioase lectii care nu se predau nici in cele mai bune universitati din lume.
In timp ce asteapta sa treaca de controlul de securitate, ochii lui Nash privesc curios in jur, dar pe ei se vad inca urmele tulburi ale bolii. A devenit student la Princeton dupa ce profesorul sau i-a scris in recomandare o singura propozitie: „Acest om este un geniu”.
La 22 de ani si-a luat doctoratul cu o lucrare de 27 de pagini ce avea sa influenteze decisiv teoriile econom
