Oala spartă care este economia naţională nu poate fi reparată cu cioburile nemăturate de pe jos ale sistemului bancar. Ele însele făuritoare ale unui model macroeconomic păgubos în anii de "boom", băncile româneşti nu au nici fundaţia solidă necesară, nici capacitatea coagulării capitalului şi nici ştiinţa sau credibilitatea pentru o plasare inteligentă a acestuia. Nerestructurată, economia autohtonă târâie agonizant acelaşi angrenaj neperformant care are în centru un sistem bancar anchilozat şi încărcat de balastul deciziilor greşite din trecut.

O relansare a mediului de afaceri printr-o creditare activă apare acum încă la ani depărtare. La drept vorbind, din ce? Creditare din găurile balonului speculativ din deceniul trecut? Băncile au încă atâtea pierderi de ascuns, iar capitalul are deocamdată nevoie de refacere, aşa încât nu întrezărim finanţarea necesară pentru proiectele investiţionale care ne-ar putea scoate din depresiunea economică în care ne aflăm.

Este de înţeles că băncile cu gunoiul în casă nu îndrăznesc să mai mişte nimic. Este o reacţie post-criză firească a tuturor faliţilor. Ce curaj să mai ai să demarezi noi proiecte atunci când ai hemoragie financiară pe cele existente?

Totuşi, remarcăm adesea că reprezentanţii mortului viu care este sistemul bancar ţin sus rangul. Aflaţi încă în fruntea unei economii paradite - când ar trebui să fie faliţii zilelor de ieri - se uită condescendent către alte zone ale mediului de afaceri, dau poveţe politicienilor despre cum ar trebui să arate bugetul de stat, ne spun cum trebuie să se prezinte indicatorii macro, finalmente mustră familiile de români că nu îşi pun ordine în cheltuieli.

Pe de altă parte, mai puţine priviri critice în ograda bancară, plină de găinaţ financiar. Băncile sunt bune, sistemul bancar este "solid", expertiza instituţiilor de credit una de calitate, iar acţionarii m