„Er ist wieder da” (in traducere „El este iara printre noi”), este intitulata satira politica a autorului german Timur Vermes. Acest bestseller s-a vandut in 2012 in peste 250.000 de exemplare si 75.000 de audiobook-uri. Fuhrerul in acest roman de succes cade in 1945 in somnul Cenusaresei si se trezeste in 2011 intr-un chiosc de ziare din Berlin.
Principiile germane ale fostului conducator sunt neschimbate: verticalitate, onestitate, dreptate, sinceritate si moralitate; doar angajamentul este astazi mai uman decat cel pe care l-am invatat noi la istorie, aplicand aceste virtuti in domenii de interes comun: Aflam ca il fascineaza ecologia, ca este prin preocuparile sale un avocat al poporului si aparator al consumatorului, care critica vitezomanii si condamna vorbitul la celular in timpul condusului, dar si un orator inegalabil care pana la urma devine o vedeta intr-o emisiune TV si pe internet. Cred ca trebuie sa ne uitam mai exact la mesajul acestei rastalmaciri sinistre a istorie. Se impune urmatoarea intrebare, dar cine sa rada de un astfel de personaj bizar? Arta comunicarii germane este un joc sah jucat multilateral, dupa reguli nescrise, unde foarte greu poti anticipa mai mult decat doua miscari inainte, iar precum ne arata istoria, acestea sunt si ultimele mutari inainte de sahul mat pentru adversari.
Discursul german atat la nivel intern cat si la nivel extern, in special in relatiile Germaniei cu Europa este garantul imaginii pozitive a Berlinului in lume. Performanta jocului de imagine asigura Germaniei in calea ei spre ascensiune politica si economica, un zboar pe sub radar, ne-fiind identificata intr-o anumita privinta drept un pericol pentru siguranta si pacea in Europa. Care este particularitatea acestui discurs de natura sa deghizeze o realitate? Exista un limbaj, un vocabular, un tezaur lingvistic, un discurs, care se foloseste de metaf
