In linistea asta de mormant, zicea unul vineri, pe cand tuna strasnic, baremi ploaia face zgomot ! Toti cei din bacanie au zambit exact ca anul trecut inainte de referendum, cand era limpede ca aveau sa mearga la vot cu totii, inclusiv betivul cartierului. De data asta, el lipsea. Dar a aparut la coltul strazii, umbland oblic, dupa obicei, cu sticla in mana si mi-a racnit prin ploaie, razand de sub gluga : Mai mergem o data la vot, ai ?
Parca m-as multumi cu testul asta la flacon in locul unui sondaj, care, oricum, nu e luat in serios decat de cel care vrea sa dea cu el al miilea avertisment serios. Adica un tignal in plus pe langa alte si alte haulituri si tapurituri neserioase, inghesuite pe putinele canale de comunicare publica inca deschise. Faptul ca toate se taseaza intr-un flux gri iritant si din ce in ce mai ignorat era totusi previzibil. Ca un facut, jocul de glezne, pozele si anunturile in zigzag ale termenului scurt sint prinse din urma si acoperite de valul termenului mediu si lung. Vine de departe, din 20 de ani trecuti, un talaz care nici nu stia bine la formare ce este aceea criza economica.
O gandire chipurile prevazatoare organizase umflarea si apoi imputinarea drastica a presei si antrenarea a ce mai ramasese intr-o vrajmasie simpla. Ceva numai bun pentru directii de propaganda contrare, apte sa dreneze antipatii severe si promisiuni sigure. Cate o majora schimbare de macaz era prilejul rasucirii catorva personaje transformate peste noapte in corifei ai adevarului si innoirii. Dar ce-o fi prevazut gandirea unica pentru momentul in care, in urma pierderii de credibilitate si legitimitate a toate si a tuturor, pacea sociala va trebui asezata pe un nou contract ? S-a intrebat oare cine cu cine il va semna pe fondul de « praf si pulbere » existent ?
Planul proaspat e in ceata pentru cei mai multi. Iar talazul ultimelor doua decenii
