Recunosc, mi-a plăcut puțin de Scarlett O Hara în copilărie. Dar m-am și bucurat atunci când a fost pedepsită. Nu pentru că încerca să fie mai libertină decât femeile din jurul său ci pentru că era până la urmă o ipocrită infatuată care dacă n-ar fi trecut printr-un război civil ar fi considerat în continuare că i se cuvine tot. Mă rog, totul mai puțin blegul de Ashley. Dar știți povestea. Important este că deși avea o mulțime de defecte, Scarlett avea și momentele ei bune.

După Scarlett au urmat firesc mai multe încercări de identificare cu alte fete rele literare (să zicem, deși singura pe care am respectat-o vreodată cu adevărat a fost Cathy): Emma Bovary (Doamna Bovary), Cathy (La răscruce de vânturi), Marguerita (Dama cu Camelii), Anna Karenina, mare parte din protagonistele lui C. J. Oates, câteva dintre cele ale lui Margaret Atwood, etc. Nu le poți judeca prea aspru pentru că majoritatea căutau doar o modalitate de a obține drepturi egale cu cele bărbătești și o oarecare putere într-o lume care aparține(a) complet bărbaților. Era firesc așadar și ușor scuzabil să apeleze la mijloace mai puțin onorante pentru a obține ceva ce li se cuvenea. Din păcate (doar în unele dintre cazuri) consecințele faptelor lor au fost tragice. În 2013, în filme, fetele rele au reapărut din abundență însă de data aceasta ele nu se rezumă la manipulare ci trec direct la violență fizică. Cel puțin în filme ca: Side Effects (Steven Soderbergh)

în Stoker (Chan – wook Park) și Spring Breakers (Harmony Korine). Trei filme care rulează în cinematografele noastre (nu chiar atât de profund diferite) în care (anti) eroinele își schimbă soarta prin violență. Și în alte trei filme cu buget ceva mai mic: Safe Haven (Lasse Hallstrom), Kill For Me (Michael Greenspan) și Girls Against Boys (Austin Chick). Plus mult anunțatul Carrie (remake-ul lui Kimberly Peirce du