Bucureştiul ascunde pe un colţ de poveste din zona Pieţei Unirii, lângă valurile verzi ale Dâmboviţei, un sanctuar de linişte şi energii pozitive. Aici apare, cu spatele la istorie şi cu faţa spre viitor, Biserica Domniţa Bălaşa, răpitoare de ochi şi gând deopotrivă, fără drept de apel, chiar dacă la câţiva paşi de ea este Palatul de Justiţie cu a sa Curte, unde legile se împletesc în balanţe, pentru fiecare în parte. Bucureştiul ascunde pe un colţ de poveste din zona Pieţei Unirii, lângă valurile verzi ale Dâmboviţei, un sanctuar de linişte şi energii pozitive. Aici apare, cu spatele la istorie şi cu faţa spre viitor, Biserica Domniţa Bălaşa, răpitoare de ochi şi gând deopotrivă, fără drept de apel, chiar dacă la câţiva paşi de ea este Palatul de Justiţie cu a sa Curte, unde legile se împletesc în balanţe, pentru fiecare în parte.
Eleganţa locului te câştigă la prima vedere şi simţi cum sufletul dictează reîntoarcerea şi legarea de locul unde niciodată nu s-a ţinut vreo slujbă de înmormântare, conform formula-as.ro. Nu întâmplător, în fiecare duminică, la aceeaşi oră, în acest loc de o spiritualitate aparte apare un intelectual rasat al românilor, epitropul testamentar al bisericii, academicianul Constantin Bălăceanu Stolnici.
Lăcaşul de cult are un stil foarte bizantin, cu nenumărate elemente occidentale - în special vitraliile comandate în Germania, cu stemele Brâncovenilor şi ale Ţării Româneşti. Se spune că nicăieri în Bucureşti nu găseşti o biserică mai muzicală, mai sonoră ca ea şi aşa este; pe aici au trecut mari conducători de cor şi mari compozitori de muzică bisericească, cei mai mari cântăreţi de la Opera Română.
Tradiţia locului a impus ca la Domniţa Bălaşa să se promoveze liturghia somptuoasă, iar aici au fost liturghisitori aleşi pentru modul profund în care slujeau. În perioada interbelică, marile familii boiereşti al
