Selecţia rămâne una dintre marile probleme ale fotbalului românesc
ProSport prezintă patru episoade de la juniori care explică lipsa rezultatelor bune din ultimii ani
Loturile de juniori iau bătaie pe bandă rulantă. Se vorbeşte despre lipsa unor academii, care să concentreze valorile, despre lipsa banilor şi a infrastructurii, despre indiferenţă şi blazare. Dincolo de toate aspectele de mai sus, puse pe tapet justificat de mulţi antrenori de club, există şi neajunsuri provocate de oamenii puşi să gestioneze situaţia loturilor. ProSport a selectat câteva întâmplări reale, culese de la loturile de juniori. Fiecare în parte şi toate împreună sunt relevante pentru situaţia în care a ajuns fotbalul juvenil de la noi.
Mijlocaşul de la Colegiul Catolic
După bătaia cruntă de la Dublin (1-10 cu Germania, 0-5 cu Belgia), naţionala de fotbal U16 a încercat să-şi repare moralul în meciurile amicale disputate cu Austria, pe teren propriu, la Buftea, pe 21 şi 23 mai. Pentru a evoluţie mai bună a fost adus „sânge proaspăt”, între cei chemaţi aflându-se şi Shane Cojocărel, un „stranier” cules de prin Anglia.
După două-trei pase, jucătorii şi-au dat seama că puştiul n-are nicio treabă cu fotbalul, pe lângă faptul că nu era în stare să comunice, în limba română, cu ceilalţi coechipieri din linia de mijloc. Surpriza cea mare a venit în clipa în care băieţii au aflat de la „englez” că el joacă la echipa unui colegiu catolic, mai amator decât amatorii. „Nu eu l-am chemat pe Cojocărel, ci Iovan. M-am trezit cu un jucător de un metru şi ceva, pe care trebuia să-l testez cu Austria. Atunci l-am văzut prima oară... Iovan trebuie întrebat, nu eu”, a parat Adrian Bumbescu, selecţionerul demis de la U16.
La club nu, la naţională da
Al doilea exemplu, legat tot de capitolul selecţie. „Jucătorii nu sunt fraieri, simt imediat cine are proptele.
