Motto: „Ne quid nimis” (lat. Nimic să nu fie prea mult)

Toate au pălit ca iarba tăiată de coasă când s-a aflat în lume că cel mai armân dintre români va face, se zice, trei ani de puşcărie, de unde se vede că Satan l-a lucrat pe Gigi şi nu i-a păsat de pomenile lui, nici de lamentările şi văicărelile celor care făceau coadă la palatul lui. Dacă este adevărat că orice minune ţine trei zile, ar trebui să se vorbească din nou despre regionalizare, despre modificarea constituţiei, despre Oltchim şi despre gazele de şist, ca şi despre dezvoltarea economică, în general. Primul ministru Ponta, cuprins de febra asta a dezvoltării, uită mereu că fără banii tăi, bazându-te pe banii investitorilor străini, nu faci nimic altceva decât să te vinzi străinilor: ei cu foloasele, tu cu ponoasele! Ei cu profituri necontrolate, tu cu poluarea şi cu resursele secătuite. Uite cum se schimbă omul când ajunge cu sacii-n căruţă şi este trimis la Bruxelles ca să trateze cu Europa marile şi grelele probleme economice! A început să-i placă coabitarea şi nu va trece mult până se va spune, pe faţă, că şi Ponta este omul lui Băsescu, joacă cum i se cântă şi va juca şi mai bine în cazul în care USL-ul se rupe. Se pare că toţi cei care au cobit ruperea alianţei, grupaţi în corul lui B1, mizau pe capacitatea lui Băsescu de a sparge alianţe şi de a forma din resturi grupări politice care să-l sprijine. Desigur, nu se va face o gaură-n cer dacă USL-ul se desface, din multiple motive, unul fiind acela că scopul principal – îndepărtarea lui Băsescu de la Cotroceni – n-a fost atins. Nu-i greu de înţeles că vor avea loc noi grupări şi regrupări de forţe politice, va fi o luptă pentru atragerea deputaţilor şi senatorilor lui Dan Diaconescu, dar oricâte mişcări de trupe vor avea loc, nu trebuie uitat că principalul beneficiar va fi PDL-ul, care nu va primi, cum se cuvine, o gură de oxigen, va în