Insolvenţa unităţilor administrativ-teritoriale poate fi o soluţie reală pentru problema datoriilor acestora, consideră analiştii Casei de Insolvenţă Transilvania (CITR).
Procedura este similară cu cea aplicată companiilor comerciale, existând însă şi diferenţe importante, cum ar fi de exemplu faptul că unităţile publice nu pot intra în faliment. Reglementările legale trebuie să ţină cont de specificul situaţiei acestor instituţii, care nu pot fi radiate, se menţionează într-un comunicat de presă.
În ciuda apariţiei Ordonanţei Guvernamentale privind criza financiară şi insolvenţa unităţilor administrativ-teritoriale, specialiştii Casei de Insolvenţă Transilvania estimează că cererile creditorilor de a obţine insolvenţa primăriilor vor fi destul de rare. Procedura poate fi deschisă la cererea primarilor (în cazul primăriilor) sau a preşedinţilor consiliilor judeţene (în cazul judeţului), ori de către un creditor sau un grup de creditori, cu o creanţă totală ce depăşeşte 50% din bugetul unităţii. Acest plafon ce condiţionează intrarea în insolvenţă credem că va constitui un impediment major pentru creditorii ce doresc să ceară deschiderea procedurii. În cazul în care datoriile depăşesc 15% din bugetul general şi sunt mai vechi de 90 de zile, administraţia respectivă se consideră în criză financiară.
Vasile Godîncă-Herlea, managing partner al Casei de Insolvenţă Transilvania, a declarat: "Ordonanţa, care completează articolele existente în Legea finanţelor publice locale, creează acum un cadru legislativ care permite primăriilor şi altor unităţi administrative restructurarea activităţii, fără ca aceasta să înceteze. Una dintre problemele pe care le vedem este aprobarea planului de redresare, care este mai complicată decât în cazul companiilor. Planul trebuie să treacă prin numeroase avize, iar dacă o aprobare lipseşte, în lipsa unei sancţiuni exprese