Puţini români credeau că Uniunea Social-Liberală va ţine până în 2020, aşa cum anunţau optimiştii Crin Antonescu şi Victor Ponta. Era evident că, mai devreme sau mai târziu, când va dispărea obiectul muncii, adică înlăturarea PD-L-ului şi a lui Traian Băsescu de la putere, USL-ul nu va mai funcţiona atât de perfect. Totuşi, puţini s-ar fi gândit că la şase luni de la istoricul scor de 60 la sută obţinut în alegerile din 9 decembrie, PNL şi PSD nu numai că nu vor mai putea colabora între ele, ci membrii celor două partide se vor vâna cu o ură mai mare decât a existat între uselişti şi portocalii. Chiar dacă la prima vedere se mimează încă o înţelegere între PNL şi PSD la nivel central, în realitate, în spatele cortinei, cele două tabere sunt duşmani de moarte, iar liberalii şi pesediştii duc o luptă fără precedent pentru putere şi ciolan.

Vedem ce se întâmplă la Arad, de câteva luni. Contrele din ultimele zile dintre Căprar şi Calimente arată că cele două tabere nu mai au nimic în comun, chiar dacă preşedintele PSD încearcă să pună batista pe ţambal, susţinând că se înţelege cu preşedintele PNL, Ioan Cristina. În realitate, lucrurile sunt cât se poate de grave, iar cale de împăcare nu mai poate exista, mai ales după războiul privind şefia Poliţiei arădene, când dinspre liberali s-au făcut presiuni şi s-au adunat bani din lumea interlopă şi de la diverşi afacerişti cu dosare penale, pentru ca Ioan Tamaş să nu rămână la comanda IPJ. Fiindcă Ioan Tamaş a încurcat o serie de afaceri, fiindcă la IPJ Arad nu se mai puneau dosarele deoparte, prin sertare, cum se întâmpla în trecut (mai ales dosarele cu ţigări). Aceeaşi luptă se dă şi la Târnova, unde răzoiul dintre PNL şi PSD e pe viaţă şi pe moarte, cu incompatibilităţi, controale încrucişate, ameninţări, iar dacă apele nu se liniştesc vom avea probabil parte de vreo tragedie, având în vedere sensibilităţile zone