Preşedintele-director general al Televiziunii Române, Elwis Claudiu Săftoiu, deloc sigur că îi va fi dat să aniverseze un an de când numai Dumnezeu, Crin Antonescu şi USL ştiu cum s-a nimerit să ajungă într-o dregătorie pentru care nu are nici cea mai elementară înzestrare, s-a gândit să îşi sărbătorească în avans descinderea şi sălăşluirea, cu înaltă şi iresponsabilă binecuvântare politică.

Unde? În cel mai confortabil birou din Calea Dorobanţi 191. Iar cum sărbătoare fără dar nu se poate, personajul, imun la orice fel de critici publice, incapabil să îşi conştientizeze ridicolul absolut, recent sancţionat de usturătoarele râsete ale invitaţilor la Gala UNITER, s-a gândit să îşi facă unul. Plătit nu din bani proprii, ci din cei ai instituţiei pe care o conduce cu bravură şi vădită transpiraţie spre faliment.

Socotindu-şi iluziile drept realitate şi minciunile drept adevăruri, spunând cui are naivitatea să-l creadă că greul a trecut, încurajat în megalomania lui gogoliană de indiferenţa, neprofesionalismul şi orbirea Comisiilor pentru cultură, artă şi mijloace de comunicare în masă ale Parlamentului, domn Ubu din TVR s-a gândit că a sosit vremea pentru shopping. Şi încă pentru unul en gros. A convins, aşadar, Consiliul de Administraţie al Televiziunii publice, la rându-i controlat politic, să aprobe achiziţionarea în leasing a nici mai mult, nici mai puţin decât 140 de noi automobile.

Mai nimeni din respectivul respectivul Consiliu nu s-a întrebat dacă o astfel de achiziţie masivă e una prioritară. Nu a vrut să afle la ce i-or fi necesare Televiziunii Române aşa, dintr-o dată, atâtea maşini noi, câtă vreme nu sunt bani de deplasări, nu sunt bani de benzină, nu sunt bani de producţie, nu sunt bani pentru înnoirea aparaturii, nu sunt bani pentru casete şi acumulatori, nu sunt bani pentru plata utilităţilor, salariile se achită cu greu, iar instituţia