Accizele sunt „taxe selective pe consum”, care „răspund unor considerente de sănătate publică, protecţie a mediului şi economie de energie”. Grupele de produse supuse impozitării sunt „băuturile alcoolice, produsele petroliere şi produsele din tutun”, se arată în lucrarea „Fiscalitate şi preţuri” de Felicia Alexandru, Editura Economică (2002), pagina 276. Alte caracterizări ale grupelor de produse asupra cărora se aplică accize conţin şi expresia, oricum destul de ambiguă, „produse de lux”. În ce măsură s-ar putea încadra cafeaua în aceste definiţii? Este limpede că, în cazul cafelei, considerentele legate de protecţia mediului şi de economia de energie nu se aplică. În ceea ce priveşte sănătatea, cele mai recente studii indică faptul că doar excesul masiv de cafea sporeşte riscul apariţiei unor boli de inimă. Pe de altă parte, virtuţile curative ale cafelei, legate, printre altele, de rolul său protector în cazul cancerului colono-rectal, de capacitatea sa de a reduce acizii bilei şi de a îmbunătăţi echilibrul lichidelor în organism, ca să nu mai vorbim de efectul de stimulare a vigilenţei, sunt recunoscute pe scară largă.

Este cafeaua un produs de lux, justificându-se, astfel, includerea sa pe lista produselor accizabile? Răspunsul valabil în cazul României este: dacă ne uităm la preţuri şi la cât de puţină cafea consumă românii, comparativ cu locuitorii altor ţări din regiune, atunci da, cafeaua este un produs de lux. Însă pe lângă veniturile încă reduse ale românilor, acest statut al cafelei este determinat chiar de existenţa accizei, care majorează preţurile! De altfel, dintre ţările UE în afară de România, doar Letonia şi Germania mai impun o povară fiscală asupra cafelei. În Bulgaria, accizele la cafea au fost eliminate o dată cu intrarea în Uniunea Europeană, în 2007.

În 2004, accizele la cafea au fost reduse cu 20%, măsura intrând în vigoare