Comisia Europeana trebuia sa plece inca de acum doua saptamani, dupa propunerea lui Dacian Ciolos. Speriata de amploarea protestelor, in special a reactiei britanice, CE a amanat la calende aplicarea unei reglementari care ar fi dus, poate, la demiterea lui Barroso. In plina criza financiara si cu milioane de someri pe drumuri, UE a gasit de cuviinta sa rezolve problema olivierelor din restaurante!
Ca sa asigure onorata clientela ca nu-i strecoara jupanul ulei de floare in salata, UE a decis sa inlocuiasca olivierele de sticla cu ambalaje de unica folosinta. Lasa tonele de deseuri (apropo de dezvoltarea sustenabila si curentul eco), dar ce moment si-a ales Comisia sa racaie-n castroane?
Daca alergarea maslinei in paharul de Cinzano poate fi considerata un moft dintr-un club de fite, cum sunt atatea in jurul Cladirii Berlaymont, la Bruxelles, declaratia comisarului Oettinger reprezinta un fapt extrem de grav. Acesta ar impune demiterea Comisiei si tragerea sa la raspundere.
Nu ca a jignit Romania sau Bulgaria. De ce sa nu accentueze statutul real al tarilor mici? El ajunge in Comisie nu prin votul cetatenilor europeni, ci prin puterea Germaniei! Ne-am obisnuit sa fim tratati asa de nemti, desigur, cu exceptia situatiilor cand vin sa-si incaseze tainul, din contractele oferite de statul roman. Nici cu Bulgaria nu e problema, pe jumatate o detin, inca de la criza financiara din 1996.
Cea mai grava este declaratia ca Italia este neguvernabila. Evident ca o declaratie la acest nivel pune pe fuga si eventualii investitori in Romania sau Bulgaria, afectand capacitatea economica a tarilor respective. Dar Italia este in zona euro, este a saptea economie a lumii, iar o vorbire iresposabila poate creste dobanda la care se imprumuta, poate lovi bursele, poate trage in jos moneda comuna. TOTI contribuabilii care il tin in carca pe Ottinger platesc cu s
