Pornind de la premisa că unii reuşesc în viaţă, alţii ba, m-am gândit că e timpul să privim în ansamblu societatea de azi. Într-un mod raţional, desigur. Cu toţii. Noi adolescenţii, care din perspectivă voastră, cei aflaţi în floarea vârstei, avem viitorul lumii în palme, şi voi, care vă lamentaţi că nu puteţi schimba nimic şi număraţi generațiile incapabile să se ridice la nivelul aşteptărilor voastre.

Zi toridă, zi în care fiecare clipită contează. Căldură mare. Intersecţia geme din cauza traficului infernal. Două benzi stau înţesate de maşini, iar cum în ziua de astăzi, reparatul la români a devenit un sport naţional, una dintre cele două căi de acces în intersecţie este semnalizată, vag ce e drept, ca fiind în construcţie. E o lucrare indispensabilă ce necesită un efort greu de descris. Oră de vârf şi un singur drum de fier. Vacarmul te captează şi pe tine în mrejele lui, dar îţi iei un moment de respiro, aflându-te pe banda indisponibilă. În faţa ta, un automobil încearcă timid să se înscrie pe drumul accesibil, dar fără prea multă baftă. Încercarea îi eşuează în faţa unui alt vehicul, mai cochet şi cu mai mulţi cai putere, ce pornise de la finele cârdului de maşini. La fel se întâmplă şi cu cel de-al doilea automobil, care în neatenţia lui infantilă ajunge să fie lovit de una dintre maşinile de pe singura cale de acces. Cu o aripa rănită, se retrage în rând şi furie mare. Traficul este încă sistat, iar tu încă în respiro, dedublat din situaţia actuală, gândind și admirând împrejurările.

Oare nu cumva această întreagă hărmălaie, mai pe româneşte spus, e societatea „mai” românească, cu riscul de-a mă repeta? Nu cumva e politică defectuoasă, cea care pune piedici în intersecţie, le rezolvă chipurile, însă totul se năruiește în scurt timp? Nu cumva este aceasta cea care ține progresul şi oamenii în loc, creează reacţii disproporţionate şi adve