Coada, dincolo de semnificatia anatomica a cuvântului, este un concept adânc înradacinat în fiinta poporului român, cu multiple implicatii pe toate planurile. Fara pretentia de a fi exhaustivi, vom dezvolta aceasta idee, încercând sa surprindem macar o parte din implicatiile sus mentionate. Prin urmare, coada este, în primul rând, un atribut care defineste pozitia tarii noastre în cadrul Uniunii Europene la toate capitolele de interes public. Suntem în coada Europei sub aspect economic si în ce priveste forta monedei nationale. Suntem codasi la absorbtia fondurilor europene si realizarea infrastructurii rutiere, la calitatea învatamântului si a serviciilor medicale. Tot pe la coada ne situam în ce priveste initiativele de promovare si exploatare a celor doua mari bogatii ale noastre ca tara, turismul si agricultura. În vreme ce expertii europeni afirma ca România poate hrani 80 de milioane de persoane si are cea mai variata geografie, noi tragem mâta de coada. În alta directie semantica, nimeni nu poate contesta faptul ca traim o vreme a cozilor de topor. Viata politica româneasca este caracterizata de o miscare browniana perpetua, politicienii trecând de la un partid la altul cu seninatate si fara sa se încurce prea mult în amanunte ideologice, cum ar fi doctrina de partid, crezul politic, convingerile proprii, loialitate fata de partidul care i-a promovat sau solidaritatea fata de colegi. Acesti peregrini politici, care în general, au o evolutie sociala fara cap si coada, urmaresc doar oportunitatile care le pot aduce profituri sau care îi pot pune la adapost de lege. Ei încearca sa se afle în permanenta, fie în interiorul partidului aflat la guvernare, fie în zona de influenta a acestuia si indiferent de profesia pe care o au sau de pozitia sociala, poarta pe frunte stigmatul tradarii, anume coada de topor. Coada este o notiune care defineste eficienta clasei poli