Galerie Foto
Povestea Casei Mühle începe în 1866, când Wilhelm Mühle, un tânăr de 21 de ani din Boemia, coboară din trenul care l-a adus la Timișoara și devine, în scurt timp, grădinarul-șef a lui Wenceslas Franz Niemitz, proprietarul celei mai importante florării din oraș. Timișoara acelor ani era un burg imperial, cu străzi iluminate cu gaz, pe care circulau tramvaie trase de cai, funcționa o gară și un port pe canalul Bega, avea o fabrică de bere, distilerii de spirt, o fabrică de cărămidă, câteva bănci, un teatru. Cam în aceeași perioadă, pe actualul Bulevard Mihai Viteazu, la numărul 3, se construiește o vilă elegantă: Casa Mühle.
Transformarea economică a orașului Timișoara a fost precedată, încă din anul 1858, de programe urbanistice ambițioase, când guvernatorul Cronin Cromberg a dispus plantarea de arbori într-o zonă care făcea legătura între centru și cartierul Fabric, zonă cunoscută astăzi drept Parcul Poporului sau Parcul Regina Maria.
În 1870, după o vizită la Timișoara a împăratului Franz Jozef și a paşei Ahmed Razim, tânărul Wilhelm Mühle va fi martorul altui proiect ambițios, care va schimba cadastrul verde al orașului: realizarea Parcului Central (fostul Parc Scudier, numit, sub comuniști, Parcul Stalin) și un proiect de amenajare de 90 000 de metri pătraţi, pe malul drept al Canalului Bega.
Pe acest fond, în 1875, Wilhelm Mühle își deschidă propria afacere cu flori şi intra în posesia casei care îi poartă numele până în ziua de astăzi. Pentru mulți timișoreni numele clădirii ar fi fost obscur dacă nu ar fi fost legat de istoria glorioasă a orașului. Devenit la 12 noiembrie 1884 primul oraș din Europa cu străzile iluminate electric și una dintre atracțiile imperiale, Timișoara ia un avânt economic fără precedent, ce o lansează cu dreptul în revoluția industrială europeană. În 1891, orașul găzduiește o importantă Expoziţie Agricolă
