Atunci când emisiuni ca „Arab Idol“ sau „Academia Vedetelor“ au intrat şi în Orientul Mijlociu, un şeic saudit foarte influent le-a denumit „arme de distrugere în masă care ucid valorile şi virtutea“. Problema nu era doar că emisiunile nu respectau etica conservatoare socială, că erau pline de fuste scurte sau de versuri rasiste, ci că imaginea democraţiei în procesul lor de votare îi neliniştea pe conducătorii autocraţi.

Cele două ţări în care aceste formate de emisiune erau introduse pentru prima dată, Liban şi Palestina, au nevoie de o scânteie politică, notează „Foreign Policy“ (FP). Alegerile din Liban, programate pentru iunie 2013, mai mult ca sigur, vor fi amânate din cauza certurilor pe legea electorală şi din cauza războiului nesfârşit din ţara vecină, Siria. Palestinienii n-au mai avut alegeri prezidenţiale încă din 2005, din cauza conflictului dintre Hamas şi Fatah, principalele partidele politice din ţară.

Dar acum, producătorii de televiziune le oferă celor care vor să devină politicieni, o opţiune viabilă către o carieră politică, cel puţin în eter.

„Al-Zaim“ - Liderul din Liban

Emisiunea libaneză se intitulează „Al-Zaim“ (Conducătorul), un sinonim pentru şefii de trib sau cei din sfera politică, a căror legitimitate provine mai degrabă din patronatul unor reţele de televiziune decât pe merit. Scopul spectacolului este să submineze aceste figuri omniprezente prin antrenarea audienţei în alegerea unui lider curat, fără măsluiri electorale şi fără afiliaţii religioase. Posturile locale ale televiziunii Al-Jadeed au promis să finanţeze câştigătorul acestei campanii pentru a participa ca un candidat independent în alegerile viitoare.

În decursul a zece săptămâni, candidaţii trebuiau să îndeplinească diverse sarcini, de la cercetarea eficienţei municipalităţilor şi implicarea în proiectele oficiale,