Romanii vor dezvolta probabil, in curand, o nevroza maniaco-depresiva in legatura cu subiectul autostrazilor, dupa ce obsesia nationala a ultimilor 10 ani nu a reusit sa-i convinga pe politicieni sa dea poporului nicio satisfactie in domeniul betonului turnat pe camp.
Romanii au facut drumuri, in urma cu 2.000 de ani, care exista si rezista si astazi sa transporti pe ele marfuri cu mijloacele antice. Noi, "urmasii lui Traian", am demonstrat ca nu suntem in stare nici macar sa turnam astfalt pe o distanta mai mare de 50 de kilometri.
"A construi" autostrazi e o exagerare si o neintelegere in termeni, in primul rand. Nu necesita, decat in cazuri cu totul speciale, o mare filosofie si o stiinta riguroasa. Altfel, oricine poate sa construiasca sute si mii de kilometri de autostrada, atata timp cat isi doreste si crede ca are nevoie de asa ceva.
Si, totusi, in Romania autostrada a ajuns un subiect care da fiori de moarte tuturor soferilor, ii sperie pe politicieni si ii complexeaza pe intelectuali.
Cat despre guvernanti... desi stiu ca ar deveni eroii neamului, daca ar lasa in urma lor si cateva sute de kilometri de drum modern in locul prafului pe care il astern peste tot mai multele industrii falimentate, nici ei nu stiu cum sa faca sa dea drumul masinariei simple care toarna asfalt.
Dupa 23 de ani de la Revolutie, cu doar o suta si ceva de kilometri construiti in total, nu poti sa spui ca proiectul "autostrazi" a suferit din cauza lipsei banilor, a timpului sau geopoliticii dusmanoase.
Dupa 23 de ani de ucenicie in capitalism si democratie, nu exista nicio scuza care sa explice lipsa macar a unei singure autostrazi care sa lege doua puncte importante pe harta Romaniei, altele decat microscopica distanta dintre Gilau si Campia Turzii.
Pot fi enuntate multe explicatii pentru acest esec. D
