Statuia Lupoaicei sau Lupoaica, aşa cum este cunoscută în mod curent, este cel mai „plimbat” monument din Bucureşti. Venită pe malurile Dâmboviţei la începutul secolului XX, a fost mutată de mai multe ori din motive care au ţinut, în mare parte, de vremurile pe care Capitala le trăia.

Simbol al latinităţii, „Lupa Capitolina”, denumită şi „Lupa Romana”, este o statuie etruscă de bronz, turnată aproximativ în secolul al V-lea înainte de Hristos, undeva pe valea Tibrului. O copie a statuii este expusă în Piazza Del Campidoglio din Roma, originalul fiind păstrat în Museo Nuovo din Palazzo Dei Conservatori din „Cetatea Eternă”. În România, copii ale monumentului se află la Cluj (adusă în 1921), Târgu Mureş (1924), Timişoara (1926), şi Bucureşti (1906). Capitala a fost onorată de donaţia municipalităţii romane cu ocazia împlinirii a 40 de ani de domnie a regelui Carol I, a 25 de ani de la proclamarea Regatului României, precum şi a 1.800 de ani de la cucerirea Daciei de către romani.

Primul amplasament, Palatul Artelor din Expoziţia Naţională

În 1906 autorităţile au organizat Expoziţia Naţională, eveniment menit să celebreze cele patru decenii de domnie a regelui Carol. Primarul de atunci al Capitalei, dr. C.I. Istrati, care fusese numit Comisar General al Expoziţiei, a primit de la viceprimarul Romei copia celebrei „Lupa Capitolina” în cadrul unei festivităţi solemne. Primul amplasament a fost Palatul Artelor din cadrul Expoziţiei Naţionale (în Parcul Carol), acolo unde a putut fi admirată de vizitatori până în 1908, când a fost mutată pentru prima dată în Piaţa Sf. Gheorghe din centrul Capitalei.

Citeşte mai multe pe RingInCentrulVechi.

Statuia Lupoaicei sau Lupoaica, aşa cum este cunoscută în mod curent, este cel mai „plimbat” monument din Bucureşti. Venită pe malurile Dâmboviţei la începutul