A devenit de bon ton să recunoști că românii sunt idioții Europei, cu un IQ mai mic decât al cimpanzeilor, fiind incapabili să ofere omenirii alte creații originale decât mititeii și sarmalele. Prostălăul nu va recunoaște niciodată că-i prostovan, ori barem prostănac, drept pentru care condamnarea publică a unui neam în totalitate ar presupune o anume ridicare deasupra plebei: da, ei sunt campioni ai prostiei, însă eu, prin acceptarea acuzei, mă exclud. Eu nu sunt prost. Ei sunt proști. Eu sunt deștept.
Poate că viziunea masochistă provine și din ratarea (pare-se, eternă) a șanselor ca românii și România să acceadă plenar la beneficiile civilizației europene. N-or fi, oare, de vină și condițiile istorice particulare de amară vitregie pe care acest neam a trebui să le îndure spre a dăinui ca insulă de latinitate? Cel ce cutează să spună că românii nu-s nici mai deștepți, nici mai proști ca alte popoare, că-și au și geniile, și cretinii în procentaje similare, este imediat taxat ca naționalist retrograd și antieuropean. Și cum acuzația de a fi „proștii continentului” se sprijină pe unicul argument al rezultatului unui misterios sondaj (care, unde, cine, când, cum?), poate n-ar strica o repede ochire asupra contribuțiilor românești unice și notabile, mai vechi și mai noi, de regulă ignorate cronic și tratate cu superioară ironie. Ne referim doar la științele exacte și la prioritățile în domeniile tehnice, fără a mai lua în discuție muzica, arta plastică, literatura, filosofia, teologia etc.
Iată: scriu cu stiloul inventat în 1821 de brăileanul Petrache Poienaru, deținător al brevetului francez din 1827 pentru „plume portable sans fin qui s’alimente elle-même de l’encre”. Vaccinarea antiholerică a aplicat-o în premieră, încă din 1913, microbiologul român Ioan Cantacuzino. Ana Aslan a descoperit Gerovitalul; în clinica ei au fost tratați Josip Broz Tito, de
