Ar trebui să ţinem cont cât de des şi în ce împrejurări îi spunem copilului nostru că e frumos şi deştept, laudele cele mai folosite de părinţi, mai ales în primii ani de viaţă ai acestuia.
Scriitoarea Laurie Graham îşi pune această întrebare într-un articol publicat pe dailymail.com, pornind de la propria ei experienţă din copilărie, după ce o femeie politician din Marea Britanie a lansat ideea unei campanii guvernamentale prin care părinţilor să li se explice aspectele negative ale accentului pus pe aspectul fizic în educaţia copiilor.
Cum ne minţim copilul
Graham mărturiseşte că la vârsta de 50 de ani a ajuns la concluzia că cel mai mai mare bine pe care i l-a făcut mama ei este faptul că nu i-a spus niciodată că e frumoasă.
Ea consideră că părinţii moderni ajung să crească fiinţe răsfăţate, care dezvoltă probleme de comportament, tocmai pentru că îşi gratulează copiii cu nenumărate laude: „Părinţii mei nu mi-au spus niciodată că sunt frumoasă, dintr-un motiv foarte bun. Nu eram cu adevărat frumoasă. Când eşti un copil grăsuţ, ochelarist, aşa cum am fost eu, e important să nu oferi ca părinte o imagine care să creeze false aşteptări. Şi chiar dacă se întâmplă să ai cel mai drăguţ copil din lume, nu e în regulă să-i repeţi la infinit acest lucru. Pe vremea mea, auzeai rar despre anorexie sau bulimie juvenilă, poate pentru că mamele de atunci nu-şi încurajau fiicele să fie în pas cu moda şi să se admire toată ziua în oglindă. Dacă în urmă cu 50 de ani părinţii îşi felicitau copiii mai ales pentru rezultatele obţinute la învăţătură, acum lucrurile stau cu totul altfel .“
Aspectul fizic, esenţial
Laurie Graham observă că în societatea actuală adolescenţii sunt disperaţi să arate cât mai bine, sunt foarte atenţi la felul în care se îmbracă sau la câte kilograme cântăresc. Toată această energie consumată pentru fleacuri, nu mai lasă