Nu puteţi nega acel entuziasm naiv provocat de întâlnirea cu o persoană asemănătoare vouă. Altfel nu ar mai exista replici de tipul „Ce tare! Suntem pe aceeaşi lungime de undă!”, „Sigur ne vom înţelege, doar semănăm!”, „Ce mult îmi aduci aminte de mine!”. La nivel personal, ne bucurăm pentru tine…însă dacă persoana care îţi seamănă este de fapt candidatul pe care vrei să îl angajezi, atunci…înţelept ar fi să îţi temperezi entuziasmul.

Textul de mai jos mi-a fost prezentat de unul dintre colegii mei şi recunosc că de la primele cuvinte mi-am dat seama că trebuie să îl împărtăşesc cu voi. Sincer acum, avem o afinitate naturală faţă de cei care ne seamănă, cu toate că se spune (şi chiar aşa este) că opusurile se atrag. Însă când vine vorba de recrutare, mai degrabă opusurile se resping, şi cei asemenea se atrag (mai ales în antreprenoriat, unde ne dorim ca cel ce se va ocupa de business-ul nostru să fie un fel de clonă).

Dar să trecem direct la textul citat:

„Nimic nu este mai important decât recrutarea. Nimic. (Într-un fel aşa şi este, mai ales dacă ne gândim că totul începe de la omul pe care îl aduci în companie -n.r).

Alegerea pe care o faci într-un proces de recrutare are impact la nivelul întregii organizaţii: de la valori şi viziune, la abilitatea sa de a inova, de a se adapta şi de a supravieţui în piaţă."

Citeste mai mult pe cariereonline.ro