- Istoric - nr. 104 / 30 Mai, 2013 Apa ca un bivol negru (IV) Dupa 20 mai 1970, toate unitatile productive ale Armatei au intrat intr-un program de urgenta pentru repunerea in stare de functionare a patrimoniului si tehnicii afectate de inundatii. Noi am primit de la Lipova douasprezece motoare care echipau autotancurile de la stoc si au fost surprinse de viituri. Le-a adus plt. maj. Paun catre amiaza zilei de 24 si am intrat din nou in program prelungit. Nu a fost ordin, nici macar chemare politica nu a fost, dar nimeni nu a dorit sa plece acasa, nimeni nu s-a plans de oboseala, singura care s-a dus la autobuzul cu care veneam zilnic la program era contabila. Am organizat o banda de demontare, verificare, curatire motoare si rodaj din tot personalul productiv fara deosebire de specialitate si cu folosirea inclusiv a soferilor care in mod obisnuit nu prea "calcau” in hala. Doua zile am lucrat din plin, respectand, bineinteles, pauzele de masa si cea de sport de la care comandantul, lt. col. th. Mircea Mihail, nu a admis rabat niciodata. A treia zi, motoarele erau imbarcate in doua camioane, aratau "ca de export”, porneau la cheie. Comandantul in persoana s-a angajat sa le duca la Lipova, nemotivand in niciun fel hotararea. In ziua urmatoare m-a chemat la telefon (pe la ora 9.00) si m-a "traznit” cu un ordin scurt si indiscutabil: "Iei echipa de la Muntele Rosu, masina ta, hrana rece pentru trei zile (si pentru mine) si vii la Lipova. Dupa-amiaza, la sase, esti aici si nu ne culcam pana cand nu pornim primul autotun. (No coment). Pe drum catre Lipova am mers cat a putu ZIL-ul de repede, eu conduceam o jucarie SR 132 M si ascultam la tranzistor ce face tara. Ce vedeam cu ochii insa de la Sighisoara pana la Lipova era ceva ce nu doream sa vad niciodata. Pe scurt, doar oameni necajiti si negri de suparare, intr-un inceput de vara splendid (spectacolul naturii vii era m