Trebuie remarcat, înainte de toate, că iniţiativa lui Petru Cercel nu constă doar – aşa cum se afirmă, de regulă, în literatura care îi este consacrată – în zidirea unor obiecte de arhitectură. Ca şi mutarea capitalei de la Bucureşti la Tîrgovişte – parte a unei strategii teritoriale, căci această îndepărtare de graniţa Imperiului Otoman face mai dificilă intervenţia directă a turcilor –, acţiunile pe care le iniţiază în domeniul edificării par a se înscrie într-un plan mai vast, bine chibzuit, care ţinteşte spre revitalizarea întregii localităţi. În fapt, ceea ce el întreprinde la Tîrgovişte trebuie citit ca ţinînd de o politică urbană, parte a programului de reforme pe care voievodul îl pregăteşte încă din timpul şederii sale la Constantinopol.

Fără îndoială, reorganizarea arhitecturală a curţii se află în centrul preocupărilor sale. Amplasamentul vechii reşedinţe îi convine, atît ca perenitate a simbolului, cît şi ca poziţie în ţesutul urban al oraşului şi în raport cu drumurile comerciale ce îl traversează. Nu e de neglijat nici avantajul pe care îl oferă relieful, curtea veche fiind aşezată pe o înălţime ce domină valea rîului Ialomiţa.

DE ACELASI AUTOR Del prencipe della Valacchia Maggiore (I) Theophil von Hansen Biserica Mănăstirii Stelea din Tîrgovişte Pictorul Jean Neylies despre Meşterul Manole Pe de altă parte, ceea ce găseşte Petru Cercel la Tîrgovişte este un castel neîncăpător, o structură medievală alcătuită dintr-o reşedinţă şi capela adiacentă, ambele înconjurate, la mică distanţă, de un zid cu turnuri de apărare, izolate faţă de oraş printr-un şanţ defensiv. Dimensiunile reduse ale ansamblului şi mai ales caracterul său „închis“, supus cerinţelor defensive, nu răspund exigenţelor voievodului şi explică intervenţiile de substanţă care sînt iniţiate în primăvara anului 1584.

Şanţul de apărare este umplut. Pe terenul astfel obţ