S-a calculat că în medie, în Europa, costul întreținerii tinerilor excluși de pe piața muncii e aproximativ egal cu costul cheltuielilor militare ale fiecărei țări. Grecia și Spania prezintă situația cea mai catastrofală, cu șomajul tinerilor apropiindu-se de 50%.
Sint însă ani in care și țări ca Franta, Slovacia sau Polonia arata o rata a somajului printre tineri de mai mult de 25%, ceea ce inseamana ca un tinar din patru e somer.
Unii economisti contesta insa aceste cifre. Ei spun ca nu e vorba de 25% din totalitatea clasei de virsta 15-25 de ani, care reprezinta in mod conventional tinerii, ci doar de un sfert din cei numiti „activi” – intre ghilimele -, un sfert din cei care isi cauta in mod efectiv de lucru. Ceilalti, altfel zis uriasa majoritate a tinerilor, se afla in acei ani la studii sau in diverse stagii. Acestia nici nu ar trebui sa intre in calculele economice. Mai mult, in cazul tinerilor europeni de pina in 24 de ani, „activii” – din nou intre ghilimele - sint o netă minoritate si e vorba de acei tineri care nu au putut, din diferite motive, sa-si termine studiile.
Elevii si studentii nu ar trebui asadar luati in considerare atunci cind se calculeaza „somajul tinerilor”. Impingind asadar rationamentul pina la capat s-ar putea spune ca daca toti tinerii si-ar duce studiile pina la capat, inclusiv cele superioare, atunci somajul tinerilor ar fi egal cu 0… insa, desigur, si productivitatea lor economica ar fi egala cu 0!…
Reajustând cifrele somajului printre tineri nu inseamna insa ca nu exista o problema reala, chiar daca cifrele se dovedesc a fi mai mici decit cele anuntate in general. Tinerii “activi”, cei care cauta un prim loc de munca, sint in general slab calificati. Chiar daca poseda o calificare satisfacatoare, multi dintre ei sint obligati sa accepte slujbe precare si prost
