Doina Ruşti, scriitoare tradusă în mai multe limbi, este autoarea romanului Fantoma din moară (Polirom, 2008), roman amplu, despre comunismul românesc, distins cu Premiul pentru Proză al Uniunii Scriitorilor din România. Însă cel mai cunoscut roman al său este Lizoanca la 11 ani (Trei, 2009) şi el premiat, cu Premiul "Ion Creangă" al Academiei Române, apărut recent la Berlin (HorlemannVerlag) şi la Milano.
Despre ea, Norman Manea spune că "este o excelentă prozatoare, de mare talent si intuiţie", iar Nicolae Breban o consideră un "prozator de primă mărime al literaturii actuale".
Romanele ei au avut peste 80 de cronici, în ţară, dar şi în străinătate, unele în ziare cunoscute, precum La Stampa, La Repubblica, Il Manifesto.
A mai scris Omuleţul roşu (2004), un roman călduros primit de publicul italian, Zogru (2006), recompensat cu Premiul ASB, Patru bărbaţi plus Aurelius (2011), precum şi un puzzle narativ - Cămaşa în carouri şi alte 10 întâmplări din Bucureşti (2010).
Doina Ruşti trăieşte la Bucureşti şi este profesor universitar.
- Dragă Doina Ruşti, am găsit o excelentă prezentare a ultimului tău roman, o citez: „2012. Vară-toamnă. Bucureşti. Bărbat însurat, femeie îndrăgostită, copil adoptat, showbiz şi un prim-ministru pasionat de Facebook – totul într-un roman cu final neaşteptat, care se citeşte pe nerăsuflate.” Ţi-ai schimbat stilul? Care e părerea autorului despre propria sa carte? Ce spune el pe scurt?
Vara trecută am auzit pe cineva prezentându-se astfel: „Sunt si eu mămica la două albăstrele de-aici, din cartier!” Recomandarea suna foarte firesc. Chiar n-am avut vreo reacţie de filolog zgâlţâit de genitivul acesta colocvial. De altfel, formulările de tipul ăsta sunt deja instalate în limbă vie. În mod curent se spune în faţă la Melodia, am dat la băieţii ăştia câte-o pâine ori pantalonii la omul ăsta sunt cam