O nouă premieră va avea loc duminică, 2 iunie, de la orele 19, în Sala Studio a Teatrului Clasic Ioan Slavici Arad. Este vorba despre „Tăietura”, de Mark Ravenhill, în regia lui Alexandru Mihăescu.

Cu „Tăietura”, autorul Mark Ravenhill surprinde într-o neagră alegorie, care parcurge trei momente din viața unui mic funcționar, ajuns torționar. Câteva laitmotive care se repetă în istorie cu regularitate: schimbările de regim marcate prin revoluții și contrarevoluții, existența unui pact tacit între clasa conducătoare și cei conduși și efectele propagandei și ale îndoctrinării. Cel mai interesant element este însăși metafora centrală, „tăietura”, o operație ce reprezintă aspirația către o viață mai împlinită, la care se poate ajunge printr-o transformare bruscă. E vorba de fapt de o capcană: oamenii renunță benevol la dorințe, ba chiar și la personalitate, pentru a scăpa în același timp de orice fel de responsabilități în societatea pe care o desconsideră. Actul de a fi „tăiat” poate semnifica orice ieșire în „vid”, sau altfel spus, o plecare din leagănul oferit de dezvoltarea socială și popularea acelui gol de cunoaștere cu istorii alternative, misticism de duzină și variante proprii ale adevărului, cu care îți poți petrece întreaga viață în interiorul minții. Pentru că acest mod de a trece prin viață este pentru mine un fals paradis, textului lui Ravenhill i-am adăugat un prolog sugestiv împrumutat de la Cinghiz Aitmatov, din romanul „O zi mai lungă decât veacul”.

Mankurții lui Aitmatov sunt fără îndoială victimele unei barbarii și suferă o caznă cumplită, însă în „Tăietura” rămâne la latitudinea spectatorului dacă John este o victimă sau propriul său călău. Umorul negru și cadrul distopic al piesei lasă loc multiplelor interpretări, iar societatea descrisă aici se poate afla oriunde între totalitarismul cel mai dur și „hedonismul de stat”. Cel mai um