Magazinele care pretind că vând produse eco şi bio au rupt gura târgului şi buzunarele clienţilor luaţi de val şi duşi departe pe păşunile ecologice ale patriei, unde pasc văcuţe bălţate şi nestresate, ca-n poveştile cu zâne şi feţi-frumoşi. Nici nu e greu să comercializezi astfel de poveşti, în ziua de azi. Să fii adeptul alimentaţiei eco sau bio este o modă, nu doar o necesitate ce ţine de sănătate. Pentru că, la drept vorbind, mulţi dintre consumatorii de produse ambalate frumos în verde, în ziar sau în fel de fel de cutii, borcane şi bidoane hand-made, nici nu ştiu ce mănâncă. Habar n-au să citească o etichetă. Se mulţumesc să facă parte din grupul select al mâncătorilor de rahat ecologic, iar asta le creează un confort psihic de invidiat. Până la urmă, nici acest lucru nu e rău, ştiut fiind faptul că persoanele care stau bine cu capul sunt fericite şi plesnesc de sănătate. De la atâtea seminţe de in, merişoare şi goji îngurgitate, desigur. Prostia nu este doar de partea cumpărătorului, care, la drept vorbind, este făcut grămadă atunci când dă peste un comerciant nepregătit şi totuşi destul de abil ca să facă vânzare. Se întâmplă, de exemplu, la magazinul care funcţionează în locul mai cunoscutului Aroma, unde angajatele ştiu doar să vândă ceai şi siropuri. La întrebările despre făina integrală, şamponul bio şi scorţişoara de scorţişor crescut în sere nepoluate, sunt blocate cu mascota. E drept, doamnele sunt de modă veche, de pe vremea când făina era făină, scorţişoara creştea în magazin şi şamponul de urzică, ăla românesc, făcea părul să scârţie de sănătate. În aceste condiţii, cumpărătorul este cel care trebuie să se ducă la magazin cu lecţiile făcute. Mulţi însă se duc cu ele copiate, după diverse site-uri care promovează viaţa sănătoasă prin mâncare, că la români asta este mai importantă decât mişcarea. Aşa trăiesc şi sutele de nutriţonişti care, săraci