18 ţări ale UE acuza întârzieri în aplicarea legislaţiei împotriva traficului uman iar Bruxelles-ul le-a somat vineri 31 mai să nu mai stea pe gânduri. Principalele victime ale acestui fenomen, combatut în legislaţia UE începînd cu anul 2011, provin din România şi din Bulgaria.

corespondentul RFI la Bruxelles Mihaela Gherghişan

Germania şi Franţa sunt în mod special vizate de această acţiune a Comisiei Europene care a publicat un bilanţ destul de sumbru al situaţiei.

Nouă ţări, printre care şi România, au fost harnice şi au transpus în legea naţională prevederile UE. Alte patru, printre care Bulgaria şi Marea Britanie sunt pe cale sa o facă, dar nu în pas alergător.

Celelalte, în frunte cu Germania şi Franţa, au întârzieri mari. Comisia Europeană le ameninţă cu sancţiuni în cazul în care nu observă o ameliorare a situaţiei.

Teoretic, sancţiunile ar putea fi cele la care se apelează în mod clasic, anume deschiderea unei proceduri de încălcarea a Tratatului UE, moment de la care ţările vizate au minim două şi maximum patru luni pentru a se conforma. În caz contrar, cazul poate ajunge în faţa Curţii Europene de Justiţie de la Luxembourg care poate decide acordarea unei amenzi

Practic, fie nu se ajunge până la sancţiuni fie, dacă un dosar este totuşi întocmit, ţările vizate se conformează dar nu în două sau în patru luni, ci după o perioadă de timp care variază de la caz la caz şi care mijloceşte multe discuţii şi consultări.

Curtea de Justiţie, etapa finală, este arareori implicată.

Fenomen scăpat din mâna

Iar combaterea traficului uman şi a prostituţiei forţate este de fapt din ce în ce mai puţin eficientă. Motivele sunt vechi de când lumea şi sunt multiple : filiere bine organizate, dificultatea autorităţilor de a defini aceste crime, teama sau adesea imposibilitatea victimelor de a vorbi.