Scriu de multa vreme despre lupta surda dintre Ponta si Voiculescu. Ieri, am trait un moment crucial.
Pana in urma cu o jumatate de an, cei doi erau aliati. Aveau un dusman comun: Traian Basescu. Asta a fost si motivul pentru care Ponta “a pus botul” la miscarea lui Voiculescu&Antonescu privind suspendarea presedintelui.
Sunt absolut convins ca anul trecut, cand USL si-a aratat disperarea prin suspendarea prezidentiala, Ponta nu si-a dat seama cat de departe ajunse manipularea sa.
Impins de la spate de “iliestii” din PSD, aburit de Crin Antonescu sub stindardul “salvator” al USL, Victor Ponta a marsat. A spus “Da” suspendarii, a impins tara in haos, nestiind ce inseamna asta atunci.
Si-a dat seama abia dupa ce a ajuns a doua oara prim-ministru. Atunci cand, intrat in cancelariile europene, i s-a spus franc: “Maestre, o fi tare Voiculescu, o avea Antene, o avea slugi, dar asa ceva nu se face pe la noi!”.
Baiat istet, Ponta a inteles abia in ceasul al 12-lea cum sta treaba cu UE, cu politica adevarata in secolul XXI, cu puterea, in general.
Pus si simplu, tanarul nazdravan al PSD s-a copt peste noapte. A realizat ca are o singura sansa; daca vrea viitor in politica, trebuie sa asculte de ce-i spun sefii de la Bruxelles, nu durii de la Bucuresti.
I-a venit greu. Isi asigurase succesul pe un discurs din care tovarasul Crin Antonescu se hranea natural. Era vorba anti-UE, anti-SUA, anti – in general orice nu e din Romania prostilor.
Grea alegere! Vrei cu UE, pierzi acasa. Vrei cu Voiculescu&Antonescu, pierzi un UE. A ales prima varinta. Cu UE&Basescu.
Asa a aparut pactul de coabitare. Firesc, Voiculescu&comp. au luat foc. La Antene, a inceput urgia. Deunazi, Mircea Badea spunea ca-l ia de guler si-l arunca afara din guvern! Era pretul imaginii ce trebuia platit. Si l-a acceptat.
Dar Ponta, spre deosebire de Antonescu,
