De la Dan Brown încoace, toată lumea umblă, ca să folosim o expresie celebră, numai cu templierii în gură. Templierii-n sus, templierii-n jos, da’ mai lăsaţi-ne, fraţilor, cu băieţii ăştia, că avem şi noi cavalerii noştri! E drept că n-au castele prin toată Europa și nici tezaure fabuloase, dar au obiceiuri sănătoase şi-s nişte tipi foarte cumsecade. Într-o societate care nu mai pune preţ pe vitejie și onoare, ei se simt ca nişte lupi singuratici. Şi nu întâmplător: fiindcă acești oameni fac parte din Ordinul Cavalerilor Lup.

„N-avem istorie, dar o vom scrie”

Când auzi numele ăsta, parcă te trec fiorii şi-ţi închipui cine ştie ce creaturi bizare, în preajma cărora n-ai vrea să te afli în nopţile cu lună plină. Dar, de fapt, Cavalerii Lup n-au nimic de-a face cu vârcolacii, n-au gâtul înţepenit, ca lupii şi nici nu năpârlesc – decât, cel mult, pe la tâmple şi doar după ce trec de 40 de ani! În rest, sunt sufletul petrecerii la orice manifestare cu iz medieval şi, într-o ţară unde unii împuşcă mistreţi la Balc, iar alţii împuşcă francu’ de azi pe mâine, ei preferă să vâneze plăcerea de a se bucura de viaţă. Ideea înfiinţării Ordinului a avut-o un regizor şi actor din Târgu-Mureş, Liviu Pancu. Remarcând apetitul tot mai mare al unei părţi a publicului pentru istoria medievală, apetit reflectat de interesul de care se bucurau festivalurile tematice din Transilvania, în 2002, inimosul artist şi-a pus problema astfel: toată Europa a avut ordine cavalereşti, numai noi n-am avut. Şi atunci, de ce să n-avem acum? Altfel spus, cum îi place Marelui Lup să spună, „n-avem istorie, dar o vom scrie”. Aşa a luat naştere Ordinul Cavalerilor Lup. De ce au ales cavalerii lupul şi nu ursul carpatin, un animal mult mai reprezentativ, în ochii străinilor, pentru România? E simplu, spune Marele Lup: „Noi am creat o haită, care ne reprezintă. Ursul nu este un animal social cu