Regele Mihai, în sfârșit recunoscut aproape în totalitate într-o Românie care a pierdut prea multă vreme în așteptarea normalității, primește, mereu, recunoaștere. Recent, a primit titlul de Cetățean de Onoare al Craiovei, din mâna primarului Lia Olguța Vasilescu, prin Principele Nicolae, cel care, tot mai frecvent, îl reprezintă pe regele nostru. Nu poate fi nimic mai subtil, rafinat, grațios, decât realizarea acestui bilanț al normalității, într-o vreme în care este tot mai multă nevoie de acest lucru. Țara trece, mai departe, din păcate, printr-o criză a moralității și decenței, pe care aveam naivitatea să cred că le putem cel puțin diminua, dacă nu elimina.

Vedem mai departe aceiași procurori băsiști, cu portdrapelul falsei lupte împotriva corupției pe scena vieții publice, făcând minuni penibile, îi vedem pe aceiași politicieni scăldându-se dintr-o barcă într-alta, de parcă ar fi într-o vacanță, în vreme ce lumea multă suferă de sărăcie, umilințe și durere. Regele, cel care a suferit ca Hristos pe crucea uitată a României umilite de comunism, el, regele care a fost ținut la gardul istoriei României, devine, pe zi ce trece, simbolul recunoscut al României întregi. Acum, Doamne ajută, că avem tot mai mulți reprezentanți ai Casei Regale care sunt, cu demnitatea cuvenită, printre oameni, printre tineri, printre flori… Principele Nicolae, Principesa Margareta, Principele Radu, ritmic, elegant, fără tăgadă, fără presiune, doar prin finețea ființei umane, suplinesc absența Regelui Mihai, care, din păcate, nu mai poate fi atât de prezent pe cât și-ar dori, în România. Dar, ceea ce sigur devine tot mai evident este titlul pe care Regele Mihai îl merită cu prisosință: Cetățean de Onoare al României! Pentru tot ce a făcut, pentru așteptarea în tristețe, pentru curajul de a opri un război, pentru suferința în numele poporului său, pentru seninătatea de a fi