Îmbrăcat în negru, cu un papion roşu-domol, în seara de 24 mai 2013, orele 18,00 la Sala Clio din urbea Aradului, timiditatea specifică poetului Petre Don ni se dezvăluie, asemeni cărţii sale, „Roua din adâncuri“, Editura Mirador Arad, 2013.
Prezentarea îi este făcută de Ioan Matiuţ, Petru M. Haş şi de preşedintele USR Filiala Arad, poetul Vasile Dan.
El (poetul) are nevoie de cititori (ca de aer) precum coperta a IV-a are nevoie urgent de Hedir Al-chalabi, cea care spune şi scrie că poetul şi-a orientat privirea către adâncul din noi.
„Roua din adâncuri“ a lui Petre Don are o pertinentă prefaţă semnată de reputatul om de litere Gheorghe Mocuţa, iar ilustraţiile sunt ale pictorului Mihai Takacs.
Petre Don, acest cavaler al literelor continuă lupta morilor de vânt asemeni lui Don Quijote de la Mancha, astfel.
„Cifrele sunt un fel de cuvinte/şchiopătând cu piciorul în ghips,/ care încearcă să fluiere după fustele naturii“ (Terţina 54). „Roua din adâncuri“ sau lupta cotidiană, încrâncenată: „Tavanul rigid al camerei mele/spaţiul dintre ce vreau să respir/şi ceea ce mi se pune în farfurie“ (Terţina 61).
În acest mod el aşteaptă „roua din adâncuri“cu care să depăşească neputinţa de a fi căldicel, să se lepede de cârdăşia contrabandei de fluturi, de nenuntirea furnicilor, ca să poată să-şi presare pe pleoape praful aripilor de înger şi să iasă din „oul de ocazie“ în care locuieşte, ca apoi să ne poată spune: „V-am iubit pe ascuns în cârdăşie cu lumina“, stând pe marginea cerului. Însă roua îl condamnă (Terţina 98)
Dar, cel mai grav la acest poet este că „Roua este lacrima/celor/care nu se mai trezesc în dimineaţa aceasta“ (Terţina 99). Doamne fereşte!, poate mai avem nevoie de el precum: linia sinuoasă dintre ieri şi azi, dintre lumină şi proiecţia ei neglijabilă, precum diferenţa dintre un „nu“ şi un „da“ al iubitei; şi nu
