Luați o pauză și ascultați cu atenție: România este o țară, în sfârșit, liniștită. Furtuna de anul trecut s-a domolit. Până și mogulimea agitată respiră azi mai tihnită. Se bucură că din coabitare ies și lucruri bune, de exemplu noii procurori-șefi. Când un mare cercetat penal spune asta, avem toate motivele să ne îngrijorăm. Însă, mai îngrijorați se arată consilierii președintelui și coabitacii. Ei se războiesc azi tocmai cu cei câțiva jurnaliști care mai au curajul să spună câte ceva despre magistrați și prietenii lor din politică. Dar nici acest subiect nu mai face vâlvă, pentru că peste țară s-a așternut tăcerea.

Ați avut curiozitatea să vă uitați în ultima vreme la televiziunile specializate în execuții în direct, răgete, demascări și crize de isterie live? Vă mai amintiți de canalele colectoare cum refulau seară de seară pe micul ecran? Ați uitat deja mirosul haznalei politico-jurnalistice care a îngrozit Europa cu manipulările ei? Adevărat, parcă au intrat în pământ. Războiul lor s-a încheiat. În fostele platouri de execuție cântă astăzi coruri de copii, starlete de operă, fiecare seară se încheie lin, în pace și armonie.

Când televiziunile pun mâna pe un subiect evazionist, ca arestarea lui Gigi Becali, nu-l mai lasă o săptămână din mână. Ne-am obișnuit deja cu campaniile de umanizare, de martirizare a marilor penali. Dar, spre deosebire de anii trecuți, când circul mediatic era menit să exagereze erorile guvernării sau să-l scoată responsabil pe Traian Băsescu de toate relele pământului, astăzi televiziunile întrețin un tămbălău cretin pe false teme tocmai pentru a proteja puterea, de a devia atenția publicului de la marile probleme.

Vă amintiți cum trei inși plătiți de PSD sau PNL să țipe în stradă erau filmați din toate unghiurile posibile pentru a fi prezentați drept mișcare revoluționară. Vă amintiți cum fiecare tăiere echivala, în