Victor Ponta isi joaca periculos strategia, indiferent daca stie sau nu foarte bine acum care-i este.
Ca s-a hotarat sau nu daca il va sustine pe Crin Antonescu la prezidentiale, ca a aflat sau nu daca PSD va avea sau nu candidat propriu la alegerile de anul viitor, premierul are momente cand isi tradeaza prea mult joaca de-a responsabilitatea, jongland cand cu interesul natiunii, cand cu propriile calcule mai putin vizibile.
Tehnica este nu doar simpla, ci are si elemente rudimentare, fiind copiata - ce ironie!? - de la ilustrii sai predecesori: Emil Boc si Traian Basescu.
Respectiv, nicio zi fara un scandal, nicio saptamana fara o duzina de false subiecte, care sa distraga, sa disperseze atentia de la cursul real al guvernarii si sa o indrepte catre teme false care sunt controlate in totalitate si nu au alt efect decat pierderea timpului.
Pe langa zgomotul de fond pe care il produc toate micile contre, scandaluri si isterii zilnice, ele tin departe spaimele pentru ziua de maine, alunga grijile dramuirii putinilor bani si-i distreaza in restul timpului pe cei carora nu le-a mai ramas decat televizorul ca punct de reper al, deopotriva, informarii, divertismentului si concediilor anuale.
Luati, de exemplu, cel mai recent scandal care a tinut doua zile intregi prima pagina a ziarelor si jurnalelor TV: salariile directorilor din companiile.
Problema este veche, inca de pe vremea pustii si curelei late a lui Boc. Poezia am auzit-o de atatea ori incat cunoastem versurile pe dinafara. Revolta insa e aceeasi cand auzim cum se rostogolesc cifrele cu patru sau cinci de zero in dreptul conturilor marilor sinecuristi ai Puterii.
Pe doamna Lulache, de exemplu, o stiu pana si copiii de gradinita, dupa banii si functiile pe care le-a primit din partea tuturor guvernelor. Nici Ponta nu a rezistat fa
