În România se discută des despre complexele românilor, iar recent cartea istoricului Lucian Boia, "De ce este România altfel" a fost comentatǎ cu aprindere. Iată însă că există complexe şi la case mai mari, cum ar fi Franţa, unde a apărut recent un studiu intitulat "Complexul struţului–ca să terminăm cu înfrângerile franceze".
Semnată de istoricul Pierre Servent, apărută la Editura Perrin/Tempus, aceastǎ carte se ocupǎ de unele complexe… militare ale francezilor. Mai precis, ei au impresia cǎ de la bǎtǎlia pierdutǎ de Napoleon la Waterloo a urmat o "serie neagrǎ", eşalonatǎ pe o duratǎ de peste un secol şi jumǎtate. Istoricul francez evocǎ în primul rând "ruşinea de la Sedan" din 1870 (când Napoleon al III-lea a fost luat de fapt prizonier de prusaci împreunǎ cu două sute de mii de soldaţi francezi).
Pierre Servent se ocupă de asemenea de "catastrofa primelor sǎptǎmâni de rǎzboi din 1914", dar şi de "baia de sânge" din anii urmǎtori, de fapt pânǎ la încheierea primului Război Mondial.
Un alt episod analizat de istoric este "umilirea" francezilor de cǎtre armata germanǎ în 1940, când tancurile lui Hitler au ocolit pur şi simplu fortificaţiile liniei Maginot, în care francezii îşi puneau toate speranţele pentru a se apăra. Pierre Servent încearcǎ de fapt sǎ înţeleagǎ, analizând aceste trei rǎzboaie şi aceste trei epoci, în ce au constat "slǎbiciunile naţionale ale francezilor".
Rǎspunsurile sale sunt foarte clare şi formulate oarecum în acelaşi stil direct şi lucid pe care îl gǎsim la Lucian Boia. Pierre Servent cautǎ rǎspunsurile în zonele de proastǎ funcţionare a armatei şi în "slǎbiciunile intelectuale ale şefilor". Concluzia sa sunǎ cam aşa: de fiecare datǎ, francezii erau în întîrziere cu un rǎzboi. În 1870, generalii francezi erau încǎ impregnaţi de rǎzboaiele lui Napoleon Bonaparte şi nu au ţinut cont cǎ între timp crescuse, tehnic
