Între 21 şi 26 mai 2013, a avut loc la Bucureşti o nouă ediţie a evenimentului anual reprezentat de Festivalul Filmului Japonez, găzduit încă din 2005 de Cinemateca Eforie. A fost o „ediţie specială ninja“, incluzînd titluri clasice ale unor genuri şi subgenuri populare nu doar în „Ţara Soarelui Răsare“, filme care îşi păstrează prospeţimea şi după jumătate de secol. Evenimentul – organizat, ca de obicei, de Ambasada Japoniei şi Japan Foundation în colaborare cu Arhiva Naţională de Filme a României – s-a deschis cuSamuraiul vîntului (Kaze no bushi, 1964) de Tai Kato. Re­gizorul, care, după o serie de documentare, a fost asistentul lui Akira Kurosawa la celebrul Rashomon (1950), s-a specializat ulterior în două genuri de bază ale cinematografiei japoneze: jidai-geki (căruia îi aparţin nu doarSamuraiul vîntului, ci şi majoritatea peliculelor prezentate anul acesta la Sala Eforie a Cinematecii Române) şi yakuza-eiga (producţii cu şi despre gangsteri, al căror maestru contemporan este renumitul actor-regizor-scenarist Takeshi Kitano). Filmul care a dat startul festivalului are la bază romanul omonim al scriitorului Ryotaro Shiba, recunoscut pentru cărţile sale cu subiecte istorice. Protagonistul este Shinzo Nabari (interpretat de Hashizo Okawa), un tînăr din Edo (vechiul Tokio), din timpul shogunatului Tokugawa (cele mai multe filme din program au avut acţiunea plasată în ultimele decenii ale veacului al XVI-lea sau, ca acesta, în veacul al XVII-lea), care, fiind al doilea fiu al unei familii ninja (aşadar, un samurai „de rezervă“), se dedă plăcerilor lumeşti, mai ales celor oferite de sexul opus. Totuşi, atunci cînd primeşte de la superiorul său ierarhic misiunea de a găsi un sat ascuns şi se mai şi îndrăgosteşte de prinţesa acelui sat, care trăia incognito într-un dojo din vecinătate, leneşul samurai, cu slăbiciunile sale atît de umane, devine eroul neînfricat şi