Târgul Hurezilor, ocrotit de înaltele culmi ale Căpăţânii, din Oltenia de sub munte, e azi singurul din România care se mândreşte cu două branduri mondiale, recunoscute UNESCO, celebra Mănăstire brâncovenească de la Hurezi şi acum, pentru prima dată investită cu un blazon nobiliar, Ceramica de Hurezi, cu nu mai puţin vestitul ei Cocoş simbol, totodată creştin dar şi al vitalităţii şi bărbaţiei şi voiniciei şi vredniciei olteneşti.
Nu întâmplător, poate, aici la Hurezi se află, recunoscută de ştiinţele biologice şi înregistrată sociologic şi vatra celei mai înalte longevităţi din România. Cocoşul de Hurezi e şi el un simbol al acestei de asemenea treze vitalităţi. Ceramica zămislită de fantezia aprinsă a artiştilor modelării şi pictării lutului din Dealul Olarilor, unde trăiesc, trudesc şi visează această pasăre măiastră, Cocoşul lor înfuriat, ca un viteaz din basme, gata de luptă, cu coada rotită şi înfoiată şi creasta aidoma chiverei războinicului şi iarăşi la rând, păsările cerului, prevestitor cântătoare, zugrăvite pe covoarele olteneşti, şi toate florile din glastrele pridvoarelor şi ,,fereştilor’’- cum le zic ei - caselor-muzeu fiecare, unde roata nu se mai opreşte niciodată, cu străchinile şi taierele şi ulcioarele şi cănile şi platourile, acestea cât roata carului, unele, nu a olarului, împodobite cu toată bucuria de culori a fâneţelor dinaintea cositului şi cu legenda şarpelui şi a pomului vieţii şi chiar a legumelor cele mai domestice care slujesc mitologia insolită a acestor ţărani, ardeiul gras şi vrejul dovleacului şi apoi râurii de pe pieptarele şi mânecile cămăşilor lor olteneşti.
În această sâmbătă când vorbim, şi în zilele următoare, 1 şi 2 iunie 2013, se petrece la Hurezi cea de a patruzeci şi treia! ediţie a Târgului Ceramicii populareromâneşti învestită cu sigla Cocoşului de Hurezi, recunoscut azi ca făcând parte din patrimoniul UNESCO,