Prin interminabilele confruntări pe marginea modificărilor constituţionale şi a legii referendumului, politicienii indică foarte clar în ce direcţia o ia matematica speculativă a celor puternici.

Poate se va scrie vreodată cât de mult au influenţat speculaţiile matematice istoria recentă a românilor. Alegerile au fost mereu speculative, bazate pe numere imaginare şi curbe trigonometrice periculoase. Speculaţii au fost şi jocurile piramidale care i-au ridicat pe unii pe cele mai înalte trepte ale lanţului trofic. La fel şi primele milioane ale celor mai bogaţi români, cei care au început să îmbunătăţească structura socială a închisorilor româneşti, după ce au lăsat moştenire partidelor nu doar schemele speculative de pescuit prin bazinele electorale, ci şi reţeaua de interlopi aferentă.

Speculaţiile matematice au stabilit componenţa Parlamentului actual, menţinerea preşedintelui în ciuda uriaşului vot negativ din vara trecută, tot ele au încurajat investiţiile care produc faliment, dar şi bani buni în conturile personale. Speculativ este şi calculul salariului minim cu care peticim coşul zilnic să nu ne mai curgă firimiturile din el, speculaţiile au alimentat autostrada Bechtel pavată cu atâtea bune intenţii, prima gaură neagră privată, vortex financiar care a înghiţit, ocrotit de toate guvernele de până acum, două miliarde de euro în aproape nouă ani fără vreo regurgitaţie sau radiaţie de fond. Şi nici acum nu ştim, după ce guvernul a reziliat contractul cu Bechtel, în ce mlaştini economice ne-a abandonat autostrada asta.

Speculativ este şi deficitul bugetar care, odată împărţit, dispare, deseori fără urme, ceea ce e imposibil din punct de vedere aritmetic.

Pe o statistică, zic unii, speculativă, se întemeiază şi recent-finalizatul raport referitor la modificarea Constituţiei, care stabileşte jaloanele modificărilor d