După 12 clase de care tânărul a tras din răsputeri, mintea are parte de ultima luptă energizantă pentru a exprima prima etapă importantă ce va lăsa o amintire plăcută sau un gol imens între neuroni, în funcţie de nivelul de pregătire (nu, nu te pregăti să citeşti un articol siropos şi călăuzit de iubire educaţională). În timp ce unii doresc ca bacalaureatul să aibă parte de corectitudine monitorizată cu ajutorul camerelor de luat vederi, mai rămân câţiva învechiţi care vor să poarte ciubucul la buzunar şi să nu înţeleagă ideea de şpagă, de ilegal şi de puşcărie. Îmi închipui, încă de pe acum, peisajul motorizat şi accesorizat din zilele de testare şi micile interviuri pe care unii nu le pot reproduce, din lipsă de cultură generală. Lanţul ce atârnă la gât pare să fie în strânsă legătură cu maşina tunată lângă rablagita Dacie a profului, iar inteligenţa ţine loc de hârtie igienică, pentru proaspetele momente de inspiraţie divină ce pe unii îi strică la stomac. În acest context, nu arunc cuvinte grele către olimpici, pentru că nu-mi permit statutul şi bunul-simţ, dar un lucru e sfânt: ORICINE ARE LIBER LA COPIAT! Nu se mai toceşte ca pe vremuri, dar nici facultăţile terminate nu îţi mai garantează un loc de muncă stabil şi respectabil – doar videochat-ul le mai satisface vestimentar pe unele domnişoare ajunse la maturitatea buzelor botoxate sau violent boxate de vreun iubit gelos. Like-urile primite pe Facebook sunt sfinte şi nu pot fi atinse de nicio informaţie ce ar tulbura prostia. Pentru generaţia ce vrea să treacă pe meleagurile studenţeşti, zvonurile nu sunt tocmai comestibile. Meditaţiile şi profesorii care se cred stăpâni ce-şi manevrează sclavii neînţeleşi pot dărâma luminiţa de la capătul tunelului, speranţa care ar putea schimba lumea, făcând din greşeli, adevărate valori.

Toceala nu mai merge! Totul e pe ducă, pe segmentul educaţional, iar cei car