Ţările nu sunt entităţi naturale, lăsate de la Dumnezeu. Nu există „România Eternă” la fel cum nu există Germania Eternă, America Eternă, sau ca să-l parafrazăm pe Cioran, Paraguay-ul Etern. Ţările sunt construcţii artificiale ale oamenilor, care trebuie întreţinute cu multă grijă, cultivate, îngrijite în permanenţă, pentru că succesul sau dezastrul unei naţiuni se poate produce în interval de o generaţie. România moare încet în fiecare zi sub povara propriei guvernări.

Comisarul european pentru energie, domnul Günther Oettinger, şi-a exprimat îngrijorarea că România este o ţară neguvernabilă. Domnul ministru de Externe, Corlăţean, s-a declarat „surprins” şi a solicitat „explicaţii oficiale, publice şi convingătoare”.Doamna europarlamentar Corina Creţu ca orice socialist care se respectă, l-a „spus” pe Oettinger la şefu’ şi i-a cerut preşedintelui Comisiei, Barroso, „să se delimiteze” de declaraţiile lui Oettinger pe motiv că n-ar fi democratic şi frumos să vorbeşti de rău un guvern ales de 56% din populaţie. Domnul prim-ministru, Victor Ponta, a spus că lui i „se pare că suntem guvernabili” şi, în plus, „gazde bune”. Ai zice că neamţul nu ştie ce vorbeşte iar guvernul de la Bucureşti este cel mai performant, competent şi responsabil guvern din Europa, aşa cum ne spune zi de zi aparatul de propagandă al televiziunilor de partid şi de stat.

Dar dacă România este atât de guvernabilă şi de guvernată, atunci de ce a fost nevoie de un pact de coabitare între preşedinte şi prim-ministru validat şi parafat de Uniunea Europeană şi Statele Unite? Dacă toate lucrurile erau cât se poate de la locul lor în actul de guvernare, de ce-a fost nevoie ca europenii şi americanii să forţeze un acord între preşedinte şi premier care să constituie baza minimă a guvernării în România? Pentru că după orgia de arbitrar, legiferare abuzivă şi anticonstituţională şi atentat la s