Gabi Tamaş a consumat băuturi alcoolice. Păi, bine, asta e ştire?
Nu trebuie nici să minimalizăm, dar nici să dramatizăm. Gabi Tamaş, o persoană semipublică, a avut o noapte mai grea. Atîta tot şi nimic mai mult. Pledoaria îi aparţine domnului avocat al “persoanei semipublice” Gabi Tamaş. Am invidiat întotdeauna limbajul ales al membrilor de vază ai acestei bresle, oameni care te pot convinge că la Polul Nord ai nevoie de bikini. Mai mult, avocaţii noştri au ceva original faţă de cei pe care noi îi ştim atît de bine din filmele americane. Acolo, în ecranizarea unor procese celebre, vezi cazul Nurnberg, pledoaria avocatului captiva prin elocinţă. Prin dramatism. Acuzaţii de crime de război erau revelaţi ca fiinţe umane sensibile şi asistenţa doar că nu vărsa o lacrimă.
Avocaţii noştri, guvernaţi de un tumultuos spirit ludic, introduc o notă de umor. În fond, persoana semipublică Gabi Tamaş nu este criminal de război. El este un stimat consumator de băuturi alcoolice în căutarea unui loc de dormit. Pe care l-a şi găsit la etajul I al unui bloc de pe bulevardul Iancu de Hunedoara. Ocazional, Tamaş joacă şi fotbal, fiind legitimat la West Bromwich Albion, de aceea precizarea “persoană semipublică”. Tot ocazional, Tamaş evoluează şi la echipa naţională. Cînd fundaş central, cînd fundaş dreapta. Cum are nevoie nea Piţi.
Apropo. Şi Piţurcă încearcă să fie diplomat, fără să aibă însă puterea de convingere a avocatului. Selecţionerul recunoaşte situaţia stînjenitoare în care se află instituţia echipei naţionale. “Am început cu stîngul. Nu e de rîs, e caracteristic lui”. Ba este de rîs, nea Piţi, ce să mai facem altceva decît să rîdem în hohote atunci cînd un internaţional român se îmbată criţă, sparge uşa de la intrarea unui bloc şi se culcă precum un boschetar pe palierul primului etaj? Am trecut de faza în care ne lamentam. Am depăşit stadiul criticilor.
