„Cercetat imediat cazul
şi cu respect raportez urgent.”
(I. L. Caragiale, Telegrame)
Breaking news (6)
Aşadar, aburcată nu fără oarece eforturi, e adevărat, în şaua unuia dintre caii mari despre care pomeneam în finalul articolului de săptămâna trecută, învăţătoarea caracaleană Cristiana Anghel a pornit în trombă – cu tot arsenalul din dotare -, ca o vajnică amazoană, în galop avântat, spre punctul terminus al demersului său, alegerile parlamentare din decembrie 2012. Astfel, nu mică a fost mirarea jurnaliştilor, dar mai cu seamă spre stupoarea plebei, când mult adulata grevistă a foamei şi-a anunţat (cu surlele şi trâmbiţele de rigoare) candidatura pentru, nici mai mult nici mai puţin, un post de senator pentru judeţul de baştină (Olt), pe listele amorfei alianţe politice social-liberale, proaspăt iţită, precum Venus din spuma mării, pe eşichierul politichiei româneşti şi care tocmai ce câştigase cu un scor zdrobitor (întrunind aproape 70% din sufragii) alegerile locale din 10 iunie 2012, cu sloganul răcnit din toţi bojocii, „Jos Băsescu!”.
Brusc, discursul public al doamnei blonde din Caracal (dacă nu cumva e prea mult spus „discurs”, mai degrabă fiind vorba despre o dezlânată şi de neostoit tiradă) a trecut de la tonul mămos – mătăsos – moralizator, echivoc şi evaziv – trădând un diletantism şi un veleitarism lesne detectabile, caracteristice unei persoane cu o cultură generală extrem de suplă la conţinut, dacă nu chiar străvezie, ale cărei orizonturi modeste erau limitate, până nu cu mult timp în urmă, de modesta şi umila sa condiţie de dascăl într-un banal orăşel oltean cu o faimă nu tocmai cuşer, ba dimpotrivă, vizavi de inteligenţa băştinaşilor - la unul total populist, demonstrând, dacă mai era cazul, că pentru preaiubita noastră caracaleană pârleazul dintre pedagogie şi demagogie, care multora li se părea insurmontabil, a fost
