Afacerile dubioase au tendința să-i bântuie pe cei implicați, iar când vorbim de cele care implică bunuri odată de patrimoniu fantomele ies la suprafață mai intens ca niciodată. Faptul că o serie întreagă de clădiri-bijuterii arhitecturale, gazde amintirilor unor oameni ce au construit Timișoara de astăzi, și-au schimbat propietarii într-un mod miraculos de simplu este, de mulți ani, un ghimpe în coasta orașului. Clădirile de pe bulevarudl C.D. Loga, Casa Muhle și multe altele. Etnia noilor stăpâni a creat însă false probleme: toți strigă în cor “mafia țigănească” a prădat orașul! E mai simplu așa, să zgârii doar suprafața. Cu o minte deschisă și un pic de curaj am putea ajunge însă la reala problemă: la drumul hârtiilor care au acoperit, cu foi imaculate, pași murdari. Unde sunt moștenitorii frumoaselor case, cu dantelărie de piatră și linii zvelte? Vom ști vreodată ale cui priviri se ascund după deciziile judecătorești, după semnăturile și ștampilele primăriei? Cazul lui Ionelaș Cârpaci a demonstrat că acestea din urmă pot fi extrem de vulnerabile. Acum câțiva ani, erau la modă marșurile celor mai patrioți dintre timișoreni care acuzau țiganii că s-au instalat în centrul Timișoarei. Din nou, o plimbare de suprafață: nu am înțeles niciodată de ce nu au mărșăluit pe sub geamurile primăriei sau ale Palatului Dicasterial. Bineînțeles, e mai ușor să te lupți cu cineva care are tipologia unui dușman, este vocal, agresiv, ostentativ. Pe cei care le-au deschis ușa însă nu-i poți prinde.

A apărut recent în discuție vânzarea cel puțin controversată a unei clădiri, cândva parte din patrimoniul orașului, de pe Eugeniu de Savoya, care ar fi fost înstrăinată ilegal de Rodica Vlad. La câtă vâlvă s-a făcut în ultimele zile doar la pomenirea acestor cuvinte este evident că a fost deranjat ceva. Într-un lac liniștit a apărut un vârtej. Încă nu e foarte mare, dar are potenț